Ce vezi
De jos, creasta arată exact ca numele ei: un pieptene de stâncă, zimțat, care iese din pădure. De sus, de pe șaua de lângă ea, se vede tot Maramureșul istoric — depresiunea cu sate, apoi Munții Rodnei și, în zilele foarte limpezi, chiar și crestele de dincolo de graniță.
Peisajul de pe traseu se schimbă în trepte: pășuni cu clăi de fân, apoi pădure de fag, apoi jnepeni și stâncă golașă. Primăvara târziu, poienile de dinainte de creastă sunt pline de narcise sălbatice.
Cum ajungi
Cea mai comodă variantă e din Pasul Gutâi, pe DN18: de la pensiune faci cam 20 de minute cu mașina, lași mașina în pas și urci pe poteca marcată. Urcarea este constantă, dar fără porțiuni tehnice.
A doua variantă, mai frumoasă și mai lungă, pornește din satul Breb, prin pășuni. Aici drumul e mai puțin marcat, dar priveliștea spre creastă te însoțește tot timpul.
Ultima parte, urcarea pe creastă propriu-zisă, se face pe stâncă și cere mâinile libere. Dacă mergi cu copii mici, oprește-te la șa — priveliștea de acolo e deja completă.
Cât durează
Din Pasul Gutâi până la creastă și înapoi îți iau 3–4 ore de mers, fără pauze lungi. Din Breb, socotește 5–6 ore dus-întors.
Traseul e practicabil din mai până în octombrie. Iarna, creasta rămâne spectaculoasă privită de jos, dar urcarea cere echipament de iarnă și experiență.
Sfaturi de la noi
- Ia apă de aici — pe traseu nu găsești surse sigure.
- Ceața se lasă repede după-amiaza. Pleacă dimineața, ca să prinzi priveliștea.
- Bocanci cu talpă bună, nu adidași: ultima porțiune e rocă vulcanică, alunecoasă când e umedă.